Înțelesuri
- 1
Gradul de tărie, de densitate al unui corp sau al unei materii; rezistența pe care o opune la deformare sau la sfărâmare.
„Amestecă aluatul până capătă consistența unei smântâni groase.”
- 2
Figurat: tărie, soliditate, fermitate.
„Argumentele lui n-aveau nicio consistență și au fost respinse repede.”
- 3
(Logică, matematică) Însușirea unui sistem de a nu conține contradicții; coerență.
„Matematicienii au cercetat consistența sistemului de axiome.”
Antonime
- inconsistență
Cum se folosește
Genitiv-dativ: consistenței; plural: consistențe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- consistenței
- plural
- consistențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (consistance).