DEX Dicționar

Scrie corect

Epitet sau epitaf?

„Epitetul” este figura de stil care scoate în evidență o însușire („codrul des”). „Epitaful” este inscripția de pe un mormânt.

Regula

DEX ’09 definește „epitetul” drept determinantul expresiv pus pe lângă un substantiv sau un verb pentru a scoate în evidență o trăsătură și a da expresivitate textului. Tot DEX ’09 îi dă și sensul de „calificativ elogios sau injurios dat cuiva”.

„Epitaful” este, după DEX ’09, o inscripție funerară, în versuri sau în proză, cu elogiul celui mort sau cu o cugetare; prin extensie, placa pe care e scrisă. MDA2 mai dă un sens bisericesc: obiectul de cult din stofă pe care e brodată scena punerii în mormânt a lui Iisus.

Cuvintele se încurcă la orele de română fiindcă amândouă vin din greacă și încep cu „epi-” („peste, pe”). Diferă partea a doua: „epitet” vine din „epitheton”, „ce se adaugă”, iar „epitaf” din „epitaphios”, „de pe mormânt” („taphos” = mormânt).

La comentariul unei poezii cauți deci „epitete”; un „epitaf” găsești doar dacă poezia chiar e scrisă pentru un mormânt.

Corect

  • În versul „Pe lângă plopii fără soț”, „fără soț” e un epitet.
  • Identificați trei epitete din prima strofă.
  • Pe crucea lui scrie un epitaf scurt, în versuri.

Greșit

  • Poetul folosește epitafuri ca „albastra mare”.
  • Subliniați epitafurile din text și explicați-le valoarea.

Un truc de ținut minte

„Epitaf” are „taf” ca „tafos”, mormânt: e pe piatra funerară. „Epitet” are „-et” ca adjectivele mici care se lipesc de substantive.

Cuvintele în dicționar

Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).