Înțelesuri
- 1
Inscripție de pe un mormânt, în versuri sau în proză, care îl laudă pe cel mort sau cuprinde o învățătură; prin extensie, placa pe care e scrisă.
„Pe crucea lui scrie un epitaf scurt.”
- 2
Poezie scurtă și ironică, scrisă ca și cum persoana despre care vorbește ar fi murit.
„Poetul le-a scris prietenilor epitafuri pline de haz.”
- 3
(Bisericesc) Pânză pe care e înfățișat Iisus în mormânt, purtată în procesiune în Vinerea Mare.
„În seara de Vinerea Mare, credincioșii trec pe sub epitaf.”
Cum se folosește
Plural: epitafuri.
Atenție la scriere
- Epitet sau epitaf? — „Epitetul” este figura de stil care scoate în evidență o însușire („codrul des”). „Epitaful” este inscripția de pe un mormânt.
Forme flexionare
- plural
- epitafuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă (epitáfion) și din franceză (épitaphe).