Înțelesuri
- 1
Partea de la sfârșitul unei opere literare, în care autorul trage concluziile sau spune pe scurt ce s-a întâmplat mai târziu cu personajele.
„În epilog aflăm că eroii s-au mutat la țară.”
- 2
(Figurat) Felul în care se încheie o întâmplare sau o situație.
„Scandalul a avut un epilog neașteptat la tribunal.”
Antonime
- prolog
Cum se folosește
Plural: epiloguri. Fiind chiar partea de final, „epilog final” e pleonasm.
Atenție la scriere
- „Epilog final”, „deznodământ final”: pleonasme — „Epilogul” e partea de la sfârșit a unei opere, iar „deznodământul” e felul în care se încheie o întâmplare. Adăugat la ele, „final” repetă ideea.
Forme flexionare
- plural
- epiloguri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (épilogue) și din latină (epilogus).