Înțelesuri
- 1
(Persoană) care suferă de epilepsie, boală cu crize bruște de convulsii.
„Pacientul epileptic ia un tratament zilnic.”
- 2
Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările ei.
„A avut o criză epileptică.”
Cum se folosește
Feminin: epileptică; plural: epileptici, epileptice.
Forme flexionare
- masculin plural
- epileptici
- masculin plural
- epileptice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (épileptique) și din latină (epilepticus).