Înțeles
Tub mic de sticlă, închis la un capăt, folosit în laborator.
„Chimistul a turnat soluția în eprubetă.”
Cum se folosește
Plural: eprubete.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- eprubetei
- plural
- eprubete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (éprouvette), după probă.