Înțelesuri
- 1
(Gramatică; despre verbe) Care cere un complement direct, asupra căruia trece acțiunea: „a citi o carte”, „a vedea un film”.
„„A mânca” este un verb tranzitiv: mănânci ceva.”
- 2
(Matematică, logică; despre o relație) Care, dacă leagă primul element de al doilea și al doilea de al treilea, leagă și primul de al treilea.
„Relația „mai mare decât” este tranzitivă.”
Antonime
- intranzitiv
Cum se folosește
Forme: tranzitivă, tranzitivi, tranzitive. Nu se confundă cu „tranzitoriu” (de trecere).
Atenție la scriere
- Tranzitoriu sau tranzitiv? — O perioadă de trecere e „tranzitorie”. „Tranzitiv” e un termen de gramatică: un verb tranzitiv cere complement direct.
Forme flexionare
- masculin plural
- tranzitivi
- feminin
- tranzitivă
- feminin plural
- tranzitive
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (transitif) și din latină (transitivus).