Înțelesuri
- 1
Înțelegere prin care două părți fac un schimb sau își transmit un drept.
„Tranzacția s-a încheiat printr-un contract la notar.”
- 2
Operație de plată sau de transfer de bani.
„Banca a blocat o tranzacție suspectă.”
- 3
Compromis între două părți care se învoiesc reciproc.
„Au ajuns la o tranzacție, ca să evite procesul.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- Tranzacție comercialăvânzare sau schimb de mărfuri.
- A încheia o tranzacțiea duce la capăt o înțelegere.
Forme flexionare
- articulat
- tranzacția
- genitiv-dativ articulat
- tranzacției
- plural
- tranzacții
- plural articulat
- tranzacțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza transaction și din latinescul transactio.