Înțelesuri
- 1
Care face legătura între două stări, două etape; de trecere, intermediar.
„Între vechiul și noul program școlar va exista un regim tranzitoriu.”
- 2
Care durează puțin; trecător, provizoriu.
„Durerea a fost tranzitorie și a dispărut după o oră.”
Sinonime
Cum se folosește
Pronunțat cu „iu” într-o silabă. Forme: tranzitorie, tranzitorii. Nu se confundă cu „tranzitiv”.
Atenție la scriere
- Tranzitoriu sau tranzitiv? — O perioadă de trecere e „tranzitorie”. „Tranzitiv” e un termen de gramatică: un verb tranzitiv cere complement direct.
Etimologie
Din latină (transitorius) și din franceză (transitoire).