Înțelesuri
- 1
Șanț îngust și adânc în care stau soldații ca să se ferească de gloanțe.
„În Primul Război Mondial, soldații au trăit luni întregi în tranșee.”
- 2
Șanț lung săpat pentru conducte sau fundații.
„Muncitorii au săpat o tranșee pentru cablul electric.”
Cum se folosește
Articulat „tranșeea”; pluralul e tot „tranșee”.
Forme flexionare
- articulat
- tranșeea
- genitiv-dativ articulat
- tranșeei
- plural
- tranșee
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza tranchée.