Înțelesuri
- 1
Podoabă de cap a vechilor regi perși, purtată și de alți suverani din Orient.
„Regele purta tiara pe cap.”
- 2
Mitră papală formată din trei coroane suprapuse.
„Papa purta o tiară în ceremonii.”
Cum se folosește
Plural: tiare.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- tiarei
- plural
- tiare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (tiare) și din latină (tiara).