Înțelesuri
- 1
Cantitate mare de monede, bijuterii și obiecte de preț, strânsă și păstrată într-un loc sigur; avere, bogăție.
„Arheologii au găsit un tezaur de monede.”
- 2
Totalitatea metalelor prețioase și a efectelor aflate în depozitul unei bănci de emisie sau al statului.
„Tezaurul băncii centrale e păstrat în seifuri.”
- 3
(Fig.) Ceea ce este foarte prețuit; patrimoniu cultural al unei societăți.
„Folclorul face parte din tezaurul național.”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță «te-za-ur»; plural: tezaure.
Forme flexionare
- plural
- tezaure
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (thesaurus).