Înțeles
Sac de pânză sau de piele, cu bretele, purtat în spate de soldați, vânători sau drumeți.
„Soldatul și-a pus în raniță hrana pentru două zile.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: ranițe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- raniței
- plural
- ranițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din rusă (ranec).