Înțeles
Supărare veche și ascunsă pe cineva, însoțită de dorința de răzbunare; pică.
„Nu ține ranchiună, a uitat de ceartă a doua zi.”
Sinonime
- pică
- pizmă
- ură
- resentiment
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță ran-chiu-nă. Pluralul e „ranchiune”.
Expresii și locuțiuni
- A purta ranchiună (cuiva)a nu ierta pe cineva, a-i păstra supărarea.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- ranchiunei
- plural
- ranchiune
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza rancune.