Înțelesuri
- 1
Vorbă spusă anume împotriva adevărului, ca să înșele; neadevăr.
„A spus o minciună ca să nu-l certe nimeni.”
- 2
Deprinderea de a minți.
„Nu suportă minciuna la copii.”
- 3
Înșelăciune, vicleșug.
„Toată afacerea s-a dovedit o minciună.”
- 4
Născocire, plăsmuire.
„Povestea aceea e o minciună frumoasă.”
- 5
(La plural) Fleacuri, nimicuri.
„Se ceartă pentru minciuni.”
Sinonime
- neadevăr
- născocire
- înșelăciune
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Minciuna are picioare scurteminciuna se descoperă repede.
- A prinde pe cineva cu minciunaa dovedi că a spus un neadevăr.
- A duce pe cineva cu minciunia-i făgădui mereu, fără să te ții de cuvânt.
- Minciună gogonatăminciună mare și fără perdea.
Etimologie
Moștenit din latină (mentio, -onis).