Înțeles
Faptul de a născoci; lucru inventat sau scornit.
„Povestea lui era o născocire de la un capăt la altul.”
Sinonime
- invenție
- scorneală
Antonime
Cum se folosește
Plural: născociri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- născocirii
- plural
- născociri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a născoci.