Înțelesuri
- 1
Obicei rău de care cineva nu se poate lăsa; cusur, viciu.
„Avea năravul de a minți chiar și când nu era nevoie.”
- 2
(Învechit și popular) Fel de a fi, obicei, purtare; fire, temperament.
„Fiecare om cu năravul lui.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: năravuri.
Expresii și locuțiuni
- a (se) învăța cu năravA (se) obișnui să ceară ceva mereu, ca și cum i s-ar cuveni.
- năravul din fire n-are lecuire(Proverb) Obiceiurile rele, înrădăcinate, nu se mai pot schimba.
Forme flexionare
- plural
- năravuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (nravŭ).