Înțelesuri
- 1
Însușire morală bună, care face un om mai bun, ca cinstea, curajul sau răbdarea.
„Răbdarea nu e virtutea lui cea mai mare.”
- 2
Purtarea curată, cinstită, a unui om cu principii.
„Bătrânii satului îl dădeau drept pildă de virtute.”
- 3
(Învechit) Castitate, mai ales a unei femei.
„În romanele vechi, eroinele își apărau virtutea cu orice preț.”
- 4
Calitate, însușire bună a unui lucru.
„Mierea are și virtuți vindecătoare.”
Sinonime
Cum se folosește
Pluralul e „virtuți”.
Expresii și locuțiuni
- În virtutea (a ceva)pe baza, din cauza, în puterea unui lucru.
- A face din necesitate o virtutea lua partea bună din ceva ce oricum trebuie făcut.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- virtuții
- plural
- virtuți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina virtus, virtutis, cu unele sensuri după franceza vertu.