Înțelesuri
- 1
Loc în subteran de unde se scot minereuri sau cărbune, împreună cu galeriile, puțurile și instalațiile lui.
„Bunicul a lucrat treizeci de ani în mina de cărbune.”
- 2
(Figurat) Sursă bogată, care pare să nu se mai termine.
„Arhiva parohiei s-a dovedit o mină de informații pentru istorici.”
- 3
Armă explozivă îngropată în pământ sau pusă în apă, care explodează la atingere sau la comandă.
„Echipele de geniști au curățat câmpul de mine.”
- 4
Firul subțire de grafit sau de alt material din interiorul creionului.
„Mi s-a rupt mina creionului chiar la test.”
- 5
Expresia feței, înfățișarea după care vezi dacă omul e bine sau nu.
„Avea o mină obosită după tura de noapte.”
- 6
(Istorie) Veche monedă grecească, în valoare de o sută de drahme.
„În Atena antică, o mină valora o sută de drahme.”
Cum se folosește
Plural: mine. DOOM 3 desparte două cuvinte: „mină” (exploatare, armă, parte a creionului, monedă), cu pluralul mine, și „mină” (înfățișare), fără plural. Verbul înrudit e „a mina” (a pune mine).
Expresii și locuțiuni
- a avea (o) mină bunăA arăta bine, a părea sănătos.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- minei
- plural
- mine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (mine) și din germană (Mine).