Înțeles
Însușirea de a fi rapid; viteză mare, iuțeală.
„A răspuns cu rapiditate.”
Sinonime
- viteză
- iuțeală
- repeziciune
Antonime
- încetineală
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- rapidității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (rapidité) și din latină (rapiditas, -atis).