Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi repede; grabă mare, viteză, iuțeală.
„A urcat scările cu o repeziciune uimitoare.”
- 2
(Rar) Înclinare mare a unei pante.
„Repeziciunea pantei a făcut drumul periculos.”
Sinonime
- viteză
- iuțeală
- rapiditate
Antonime
- încetineală
Cum se folosește
Fără plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- repeziciunii
- plural
- repeziciuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la repede, cu sufixul -iciune.