Înțeles
Voința divină care conduce lumea și întâmplările din ea; pronie.
„Credincioșii se încred în providență.”
Sinonime
- pronie
- soartă
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- providenței
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (providentia) și din franceză (providence).