DEX Dicționar

providență

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Voința divină care conduce lumea și întâmplările din ea; pronie.

    „Credincioșii se încred în providență.”

Sinonime

Cum se folosește

Fără plural uzual.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
providenței

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din latină (providentia) și din franceză (providence).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P