Înțelesuri
- 1
Maxilarul inferior la om și la animale.
„Mandibula s-a fracturat în cădere.”
- 2
Oricare din cele două jumătăți ale ciocului unei păsări.
„Mandibula superioară a ciocului e mai lungă.”
- 3
Piesă tare, chitinoasă, a gurii unor insecte, cu care rod frunze ori sfâșie prada.
„Furnica taie frunza cu mandibulele.”
Sinonime
- falcă
- maxilar inferior
Cum se folosește
Plural: mandibule.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mandibulei
- plural
- mandibule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (mandibule) și din latină (mandibula).