Înțeles
Mică pârghie de mână cu care pornești, oprești sau reglezi un mecanism.
„Șoferul a tras maneta frânei de mână.”
Cum se folosește
Pluralul e „manete”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- manetei
- plural
- manete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza manette.