Înțelesuri
- 1
Împuternicirea dată cuiva să lucreze în numele altuia; actul care o cuprinde.
„I-a dat mandat să semneze în locul lui.”
- 2
Răstimpul în care cineva ocupă o funcție prin alegere sau prin numire.
„E la al doilea mandat de primar.”
- 3
Act oficial prin care o autoritate ordonă ceva.
„Judecătorul a emis mandat de arestare.”
- 4
Formular prin care se trimit bani prin poștă.
„A trimis banii prin mandat poștal.”
Sinonime
- împuternicire
- procură
Expresii și locuțiuni
- Mandat de arestareactul prin care se dispune arestarea cuiva.
- Mandat de aducereordinul de a aduce pe cineva în fața instanței.
- A-și încheia mandatula ajunge la capătul timpului petrecut într-o funcție.
Etimologie
Din franceză (mandat) și latină (mandatum).