Înțelesuri
- 1
A face rost de ceva, a obține.
„Și-a procurat biletele cu o lună înainte.”
- 2
A pricinui, a aduce cuiva o stare sau o senzație.
„Grădinăritul îi procură o mare bucurie.”
Sinonime
- a obține
- a achiziționa
- a face rost
- a pricinui
Cum se folosește
Prezentul: eu procur, el procură. Substantivul „procură” înseamnă împuternicire scrisă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- procur
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- procură
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să procur
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să procure
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza procurer și din latinescul procurare.