Înțelesuri
- 1
Obiect de tacâm cu doi până la patru dinți, cu care se duce mâncarea la gură.
„Furculița se pune în stânga farfuriei, cuțitul în dreapta.”
- 2
Fiecare dintre cele două piese curbate care prind inima carului de osia dinapoi.
„S-a rupt o furculiță la car.”
Sinonime
- furcuță
Expresii și locuțiuni
- În furculiță(despre barbă) cu laturile mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu vârfurile răsucite în sus.
- A mânca cu cuțitul și furculițaa mânca după rânduiala bunelor purtări.
Etimologie
Format în română de la „furcă”, cuvânt moștenit din latinescul furca.