Înțelesuri
- 1
Sfoară groasă, făcută din mai multe fire răsucite; frânghie.
„A legat sacul cu o funie.”
- 2
Șir de ceapă sau de usturoi, împletit ca o coadă.
„În cămară atârnau funii de ceapă.”
- 3
Fâșie îngustă și lungă de pământ agricol (în sintagma „funie de moșie”).
„Avea o funie de pământ la marginea satului.”
- 4
(În turnătorie) Împletitură din paie sau din talaș, folosită la formele pentru turnare.
„Turnătorul a umplut miezul cu funie de paie.”
Expresii și locuțiuni
- A juca pe funiea merge pe o funie întinsă, ca un acrobat; (figurat) a risca.
- A i se strânge funia de para ajunge într-o situație critică.
- Drept ca funia în sac(ironic) strâmb, necinstit.
Forme flexionare
- articulat
- funia
- genitiv-dativ articulat
- funiei
- plural
- funii
- plural articulat
- funiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul funis.