Înțelesuri
- 1
Unealtă cu coadă lungă și doi sau trei dinți, cu care se strânge fânul sau paiele.
„Țăranul încărca fânul în car cu furca.”
- 2
Unealtă pe care se pune lâna sau cânepa pentru tors.
„Bunica torcea lână de pe furcă.”
- 3
Lucru despicat în două, ca o furcă.
„Bicicleta are furca față strâmbă.”
- 4
(La plural) Stâlpi sau pari bătuți în pământ care susțin un acoperiș sau un gard.
„Șopronul stătea pe patru furci de stejar.”
Sinonime
- țăpoi
- furcoi
Cum se folosește
Pluralul e „furci”.
Expresii și locuțiuni
- A fi în furci(familiar) a fi foarte supărat pe cineva.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- furcii
- plural
- furci
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (furca).