Înțelesuri
- 1
(Artă plastică) Planul din spate al unui tablou sau al unui relief, pe care se așază subiectul principal.
„Fundalul tabloului este albastru.”
- 2
Câmp natural sau arhitectural pe care se proiectează o construcție.
„Muntele face un fundal spectaculos casei.”
- 3
Pânză sau decor care acoperă fundul scenei de teatru.
„Fundalul înfățișa o pădure.”
Forme flexionare
- plural
- fundaluri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italianul fondale (după «fund»).