Înțeles
Angajamentul de a face ceva; promisiune dată cuiva.
„Și-a ținut făgăduința față de bunica.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: făgăduințe.
Expresii și locuțiuni
- pământul (sau țara) făgăduințeinumele dat în Biblie Palestinei; (prin extensiune) un ținut bogat și fericit.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- făgăduinței
- plural
- făgăduințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a făgădui, cu sufixul -ință.