Înțelesuri
- 1
Faptul de a stabili existența unui fapt sau starea unui lucru.
„Constatarea pagubelor a durat o zi.”
- 2
Concluzie la care se ajunge după ce ai observat un lucru.
„A făcut o constatare amară despre situația școlii.”
Cum se folosește
Plural: constatări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- constatării
- plural
- constatări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a constata (din franceză, constater).