Înțelesuri
- 1
Grup de stele care, privite de pe Pământ, par să formeze o figură și au primit un nume.
„Ursa Mare e cea mai ușor de recunoscut constelație.”
- 2
(Figurat) Grup de persoane strălucite sau de lucruri reunite.
„Festivalul a adus o constelație de vedete.”
Sinonime
Cum se folosește
Se pronunță con-ste-la-ți-e. Pluralul e „constelații”.
Forme flexionare
- articulat
- constelația
- genitiv-dativ articulat
- constelației
- plural
- constelații
- plural articulat
- constelațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza constellation și latina constellatio.