Înțelesuri
- 1
Faptul de a hotărî sau de a fixa ceva precis.
„Stabilirea datei examenului a durat o săptămână.”
- 2
Faptul de a afla sigur un adevăr, de a dovedi ceva.
„Ancheta urmărește stabilirea vinovaților.”
- 3
Faptul de a te așeza să locuiești undeva.
„După stabilirea la București, și-a găsit de lucru.”
Sinonime
- fixare
- determinare
- precizare
- așezare
Antonime
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- stabilirii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) stabili”.