Înțeles
Mărturisire a unui gând intim sau a unei taine făcută cuiva în care ai încredere; destăinuire.
„Mi-a făcut o confidență: se îndrăgostise de colegul de bancă.”
Sinonime
- destăinuire
- mărturisire
- taină
Cum se folosește
Plural: confidențe. Cel căruia i se fac se numește „confident”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- confidenței
- plural
- confidențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (confidence) și din latină (confidentia).