Înțelesuri
- 1
Mărturisire a unor fapte, gânduri sau sentimente ascunse; spovedanie.
„I-a făcut prietenului o confesiune lungă despre greșelile trecutului.”
- 2
Scriere literară în care autorul își mărturisește viața sufletească.
„Romanul are forma unei confesiuni scrise la persoana întâi.”
- 3
Religie sau grupare religioasă.
„În oraș trăiesc oameni de mai multe confesiuni.”
Sinonime
- mărturisire
- destăinuire
- spovedanie
Cum se folosește
Se desparte con-fe-si-u-ne; plural: confesiuni.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- confesiunii
- plural
- confesiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (confession) și din latină (confessio).