Înțelesuri
- 1
Taina prin care un credincios își mărturisește păcatele în fața preotului.
„Înainte de Paște, bunica merge la spovedanie.”
- 2
(Figurat) Mărturisire sinceră a gândurilor sau a greșelilor.
„Scrisoarea lui era o adevărată spovedanie.”
Sinonime
- mărturisire
- confesiune
- spovedire
- spovadă
- destăinuire
Cum se folosește
Se pronunță spo-ve-da-ni-e. Pluralul e „spovedanii”.
Forme flexionare
- articulat
- spovedania
- genitiv-dativ articulat
- spovedaniei
- plural
- spovedanii
- plural articulat
- spovedaniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (ispovědanije).