Regula
„Statu-quo” înseamnă situația existentă la un moment dat, pe care cineva vrea să o păstreze sau în raport cu care se judecă o schimbare. DOOM 3 îl înregistrează ca substantiv neutru, cu forma articulată „statu-quoul”, iar DEX ’09 arată pronunția „statu-cvo”.
Vine din latina diplomatică: „in statu quo (ante)”, adică „în starea în care [era înainte]”. „Statu” e o formă a lui „status” cerută de prepoziția „in”; de aceea în română a intrat fără „s”.
„Status quo”, cu „s”, e scrierea din engleză. Apare des în presă, sub influența englezei, dar niciun dicționar românesc nu o înregistrează.
Fiind substantiv românesc, se articulează legat de el, fără cratimă în plus: „statu-quoul”, nu „status-quo-ul”.
Corect
- Negocierile au eșuat, iar statu-quoul s-a menținut.
- Partidul de guvernământ vrea să păstreze statu-quoul.
- Mulți preferă statu-quoul unei reforme riscante.
Greșit
- Negocierile au eșuat, iar status quo-ul s-a menținut.
- Partidul de guvernământ vrea să păstreze status quo-ul.
- Nimeni nu a contestat status-quo-ul.
Un truc de ținut minte
Pronunția românească „statu-cvo” nu are niciun „s” după „statu”. Scrie cum se citește la noi.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).