Înțeles
Situația existentă la un moment dat, pe care cineva vrea să o păstreze sau față de care se judecă o schimbare.
„Negocierile s-au încheiat fără rezultat, iar statu-quoul s-a menținut.”
Cum se folosește
Se pronunță „statu-cvo”. Articulat: statu-quoul. Vine din latinescul statu quo („în starea în care [era]”), de aceea nu are „s” final: nu „status quo”.
Atenție la scriere
- Statu-quo, nu „status quo” — În română se scrie „statu-quo”, fără „s” la primul cuvânt și cu cratimă, iar articulat „statu-quoul”. Se pronunță „statu-cvo”.
Forme flexionare
- articulat
- statu-quoul
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (statu quo).