Înțelesuri
- 1
Statuie mică, pusă de obicei ca podoabă în casă.
„Pe bufet erau câteva statuete de porțelan.”
- 2
Trofeu în formă de mică statuie, dat la un premiu.
„Actorul a ridicat statueta Oscarului deasupra capului.”
Cum se folosește
Se pronunță sta-tu-e-tă. Pluralul e „statuete”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- statuetei
- plural
- statuete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza statuette și italiana statuetta.