Înțeles
Rang nobiliar ereditar aflat sub cel de conte și deasupra celui de baron; nobilul care îl poartă.
„Vicontele a primit oaspeții în castel.”
Cum se folosește
Plural: viconți.
Forme flexionare
- articulat
- vicontele
- plural
- viconți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (vicomte).