Înțelesuri
- 1
Însușirea de a fi viclean; purtare de om care înșală ascunzându-și gândul.
„Cu viclenie, vulpea a păcălit corbul.”
- 2
Șiretenie, șiretlic, stratagemă.
„A scăpat de pedeapsă printr-o viclenie.”
- 3
(Drept) Dol, înșelăciune făcută cu bună știință.
„Contractul a fost anulat pentru viclenie.”
Sinonime
- șiretenie
- vicleșug
- perfidie
Antonime
Cum se folosește
Plural: vicleni.
Forme flexionare
- articulat
- viclenia
- genitiv-dativ articulat
- vicleniei
- plural
- viclenii
- plural articulat
- vicleniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la viclean, cu sufixul -ie.