Înțelesuri
- 1
(Despre sunete) Ascuțit, puternic și neplăcut la auz, lipsit de armonie.
„Frânele autobuzului au scos un scârțâit strident.”
- 2
(Despre culori) Prea aprins, prea viu, care bate la ochi și nu se potrivește cu ce e în jur; țipător.
„Și-a vopsit gardul într-un portocaliu strident.”
- 3
(Figurat) Care șochează, care izbește prin nepotrivire.
„Între vorbele și faptele lui e o contradicție stridentă.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: stridentă; plural: stridenți, stridente. Se folosește și ca adverb: „a fluierat strident”. Nu se confundă cu „stringent” (urgent).
Forme flexionare
- masculin plural
- stridenți
- feminin
- stridentă
- feminin plural
- stridente
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (strident) și din latină (stridens).