Înțelesuri
- 1
Cuvânt sau șir de sunete rostite cu voce tare; țipăt.
„Un strigăt de ajutor a spart liniștea.”
- 2
Anunț sau comandă dată cu voce puternică.
„Strigătul căpitanului a pus echipajul în mișcare.”
- 3
Sunetul caracteristic scos de un animal sau de o pasăre.
„Strigătul cucului se aude din pădure.”
- 4
Zgomot de voci; larmă; exclamație de protest.
„Din mulțime s-au ridicat strigăte de protest.”
- 5
Chemare cu voce tare, prin rostirea numelui cuiva.
„Strigătul numelui său l-a făcut să se întoarcă.”
Sinonime
- țipăt
- strigare
- chiot
Antonime
- șoaptă
- tăcere
Etimologie
Format din verbul «a striga» și sufixul -ăt.