Înțelesuri
- 1
Pagubă, deteriorare produsă unui lucru.
„Furtuna a făcut multe stricăciuni acoperișurilor.”
- 2
Efect rău, păgubitor, asupra sănătății, a minții sau a unei situații.
„Bârfa face mai multă stricăciune decât crezi.”
- 3
(Învechit) Decădere morală, corupție.
„Predicatorul tuna împotriva stricăciunii moravurilor.”
Cum se folosește
Mai ales la plural: „stricăciuni”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- stricăciunii
- plural
- stricăciuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „strica” și sufixul -ăciune.