Înțelesuri
- 1
Care strigă; (figurat) care se remarcă prin aspecte negative; izbitor, evident.
„A fost un abuz strigător la cer.”
- 2
(Învechit și popular) Om care anunța în public știrile; crainic, vestitor.
„Strigătorul satului anunța vestea în piață.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: strigătoare; plural: strigători, strigătoare.
Expresii și locuțiuni
- strigător la cerdespre ceva de o gravitate care revoltă sau care trebuie luat neapărat în seamă.
Forme flexionare
- masculin plural
- strigători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la striga, cu sufixul -ător.