Înțelesuri
- 1
Salut ceremonios, făcut prin plecarea trupului și îndoirea genunchilor; plecăciune.
„Fetița a făcut o reverență în fața reginei.”
- 2
Respect, considerație față de cineva.
„I-a vorbit cu reverență vârstnicului.”
Sinonime
- plecăciune
- respect
Antonime
Cum se folosește
Plural: reverențe.
Expresii și locuțiuni
- pronume de reverențăpronume de politețe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- reverenței
- plural
- reverențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (révérence) și din latină (reverentia).