Înțelesuri
- 1
(Învechit) Comandant al unui polc, grad militar asemănător colonelului de azi.
„Polcovnicul a dat ordin de atac cavaleriei.”
- 2
(Învechit) Comandant al unei trupe care păzea ordinea publică.
„Polcovnicul de poteră îi urmărea pe haiduci prin codri.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: polcovnici.
Forme flexionare
- plural
- polcovnici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din ucraineană și din rusă (polkovnik).