DEX Dicționar

polen

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Praf fin, de obicei galben, făcut în florile plantelor, din care se nasc semințele când ajunge pe altă floare.

    „Albinele duc polenul din floare în floare.”

Cum se folosește

Pluralul, rar, e „polenuri”.

Expresii și locuțiuni

  • Alergie la polenstrănut, mâncărimi și ochi umflați primăvara, când plantele înfloresc.

Forme flexionare

plural
polenuri

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză și latină (pollen) și din germană (Pollen).

Alte cuvinte de pe litera P