Înțelesuri
- 1
Rezultat foarte bun obținut într-o întrecere sportivă; (prin extensie) realizare deosebită într-un domeniu.
„Sportivul a stabilit o nouă performanță.”
- 2
Cel mai bun rezultat obținut de o mașină, de un aparat sau de un sistem tehnic.
„Performanțele motorului au impresionat.”
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- performanței
- plural
- performanțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza performance.